vineri, 22 august 2014

GABRIEL LIICEANU: Cabana Noica, astăzi

Mulţi ştiu că, începând cu anul 1977, Noica s-a mutat la Păltiniş, staţiune de munte aflată la 30 km de Sibiu şi la o altitudine de 1.200 m.


În anii ’20, saşii din zonă au construit acolo, ca modeste locuinţe de vacanţă, câteva zeci de cabane risipite în pădure. Confiscate de regimul comunist după 1950, ele au fost transformate în vile de categoria a III-a şi au intrat în patrimoniul OJT (Oficiul Judeţean de Turism). Noica a locuit de-a lungul a zece ani (1977-1987) în două „vile“ diferite, ocupând de fiecare dată câte o cămăruţă de nici măcar 10 mp: Vila 23 (demolată în 1990, pe locul ei ridicându-se astăzi o vilă spaţioasă a BNR) şi Vila 12, unde şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii, între 1984 şi 1987. Ambele camere erau extrem de precare, iar „dotările“ celor două „vile confort III“ erau de-a dreptul mizere (încălzirea camerelor se făcea cu lemne, niciodată de-ajuns, iar în singura baie care exista pentru patru camere călcai în permanenţă un strat de rumeguş umed).

După 1990, „vilele“ OJT de la Păltiniş au devenit proprietatea unui om de afaceri din Sibiu, dl Ancuţa. Nu am să-i fiu niciodată îndeajuns de recunoscător dlui Ancuţa pentru faptul că, în anul 2000, în urma unei simple discuţii telefonice, înţelegând proiectul cultural precum şi dorinţa de a onora memoria lui Noica, a acceptat să vândă Fundaţiei Humanitas-Aqua Forte Vila 12. A fost nevoie de patru ani pentru ca Fundaţia, ajutată financiar de Editura Humanitas (20.000 de euro) şi de Raiffeisen Bank (20.000 de euro), să poată duce la capăt proiectul dorit: restaurarea cabanei, conservarea camerei lui Noica în forma în care ea a rămas în ziua morţii sale şi transformarea celorlalte trei camere în camere de studiu pentru tineri doctoranzi în filosofie.

Astăzi, acest proiect funcţionează din plin. S-au lucrat deja acolo volume din ediţia Dragomir, traduceri din Heidegger, teze de doctorat în fenomenologie etc. Nimeni nu vine la Cabana lui Noica, nici măcar o singură zi, pentru „a se distra“. Pe placa aflată în faţa cabanei, se spune de altfel în mod explicit că locul este destinat unei munci care, sub semnul lui Noica, devine o permanentă sărbătoare.

Cabana Noica este desigur un aşezământ cultural (gestionat de o fundaţie), dar nu un muzeu. Şi totuşi, camera lui Noica de la Păltiniş poate fi vizitată ori de câte ori acolo se află tinerii despre care v-am vorbit. Bineînţeles, lucrul se petrece prin bunăvoinţa lor şi cu preţul întreruperii lor din lucru.

Se împlinesc în luna aceasta 99 de ani de la naşterea „filosofului de la Păltiniş“. Noica ar fi fericit să ştie că locul unde îşi ridicase, cum îi plăcea să spună, „castelul în care îşi invita prietenii“ nu a fost cuprins de „neantul românesc“.

preluat din Evenimentul zilei, Sâmbătă, 12 Iulie 2008